Picture Background

Saturday, November 29, 2014

Ciuta

Mariana Mihut

"Ciuta" de Victor Ion Popa
Regia Geo Saizescu





Sursa video:
Teatru Romanesc

Si ei au fost copii... Mircea Septilici

Mircea Septilici la varsta de cinci ani

- Cine sunteti, de unde sunteti ?
- Iata o intrebare pe care mi-am pus-o si eu de foarte multe ori si in ciuda anilor – multi – care au trecut de cand ma stiu si a intamplarilor, uneori dureroase, pe care le-am trait, mi-am spus ca am ramas…un copil. Un copil care, incercand sa priveasca mereu viata cu ochii foarte deschisi, a izbutit, rareori, sa priceapa cate ceva si, de cele mai multe ori, sa nu inteleaga nimic, tocmai cand credea ca vazuse tot. Primele aduceri aminte sunt dintr-un Bucuresti pe care n-am incetat sa-l iubesc, asa cum isi iubeste oricine “satul” in care s-a nascut – un Bucuresti care primea noaptea “vizita” Zepelinului, in timpul primului razboi mondial. Copilul de pe atunci nu intelegea de ce trebuie sa se ascunda in pivnita impreuna cu alte mame si alti copii din cartier, cand afara cerul se lumina atat de neasteptat cu reflectoare si explozii pline de fum si culori. A urmat ocupatia germana, noi nu ne mai scundeam in pivnita, in schimb mama mare ascundea vasele de arama, pentru ca nemtii umblau din casa in casa dupa arama pentru gloante…
Si oricat ar parea de ciudat, imaginile si ecourile razboiului s-au amestecat in memoria mea cu primele imagini si ecouri de teatru. Eram de cativa ani cand am patruns in culisele “Teatrului Liric”, unde formasera o companie de opereta N. Leonard si V. Maximilian. O cariera scurta, dar stralucitoare, a facut in acel timp si “primadona” Zilly Rosianu, sora mai mica a mamei mele, al caror tata fusese actorul, compozitorul si traducatorul Dimitrie Stefan Rosianu, contemporan si coleg cu Gr. Manolescu, C. Nottara etc. si bursier al statului, la Paris, figurand in multe distributii ale Teatrului National din Bucuresti si murind foarte tanar. In fine, ca sa punem lucrurile la punct, “microbul teatrului” era in sange, probabil.


Revista TEATRUL

Dorina Lazar - Confesiuni

Dorina Lazar
In piesa la care am primit cele mai multe flori si in care am avut cel mai mare succes, nu am vrut sa joc. Este vorba de “ARTA CONVERSATIEI”, o dramatizare de George Banica, dupa best-seller-ul Ilenei Vulpescu. Mi s-a parut ca personajul era mult prea pozitiv. Doamna Deleanu, directoare pe atunci a teatrului, cea careia ii port mereu o mare recunostinta si un mare respect si care a fost pentru mine un model, mi-a spus: “Te rog, Dorina, fa-o pentru mine. Joaca rolul asta!”. Ce bine am facut ca am ascultat-o! A fost cel mai mare succes de public. Regia a fost semnata de Eugen Todoran de la TVR, iar din distributie au facut parte si Florin Zamfirescu si Adriana Trandafir. In trei stagiuni am jucat aproape 800 de spectacole. Dupa fiecare reprezentatie aveam galeti de flori, iar la Deva, organizatorii au trebuit sa cheme militia, sa pazeasca intrarile si sa nu se rupa usile. Ce amintiri frumoase!...

Florian Pittis

Florian Pittis
Eu vreau sa traiesc ziua de astazi. Nu vreau sa trag linie astazi ca sa adun ce am facut ieri, sa retraiesc ziua de ieri. Nu. Si ziua de azi cind o mai traiesc? Poimiine? Si pe cea de poimiine, cind? Sa-mi tot amin viata? Eu vreau sa traiesc astazi atit de plin incit daca-mi cade o caramida in cap sa pot pune capat linistit vietii in orice clipa.
 

Florian Pittis



Scena din "Revizorul" de Gogol


Scena din "Revizorul" de Gogol (Eugenia Popovici, Marcel Anghelescu si Silvia Fulda).

Centenarul Teatrului National "I. L. Caragiale" 1852-1952
Via Biblioteca Digitala a Bucurestilor



Friday, November 28, 2014

Academia Itineranta Andrei Serban - Amintiri cu Ana Ioana Macaria

Ana Ioana Macaria

M.A.: Cum erau noptile la Ipotesti?

A.I.M.: Instelate. Cand stateam impreuna in cerc, in intuneric, cerul era mai aproape de pamant. Altminteri, au fost scurte si intense. Erau si aerul curat, si greierii, era raiul copilariei. La Ipotesti, mergeam seara sa lucram din poeziile lui Eminescu, din cele mai putin cunoscute. Fiecare lucra individual cu Andrei, iar ceilalti ascultau. Lucram la lumina lumanarilor, incercam sa vedem din ce s-a nacut acea poezie. Din ce gand, din ce emotie a lui Eminescu… Iar acolo s-a intamplat al doilea moment extrem de important, cand eu (de data asta singura) am lucrat “Oda (in metru antic)”. Fusesem in penultima zi cu totii in pelerinaj la manastiri, la cea unde mergea des mama lui Eminescu, o manastire de maici, si apoi, pe deal, la o manastire de calugari. La manastirea de maici am tras la sorti poeziile. Eu am o poveste de la 10 ani cu “Oda”… 


Andrei Serban in fata casei memoriale "Mihai Eminescu"

Valeria Seciu: "Traia odata" de Otilia Cazimir

Valeria Seciu

"Traia odata" de Otilia Cazimir
Regia artistica - Alexandru Tocilescu
Interpreteaza Valeria Seciu




Gheorghe Timica

G. Timica in rolul Smarandache sufleurul din piesa "Matei Millo" de Mircea Stefanescu, Teatrul National Bucuresti, stagiunea 1954-1955.

Timica, unul dintre cei mai mari comedieni ai nostri, era de un haz irezistibil pe scena, dar in viata privata avea o figura grava, chiar trista.

“Domnule Timica. Esti atat de comic pe scena!” il interpeleaza un necunoscut. “De ce esti atat de serios in viata?”

“Ma odihnesc.”

Sursa text: “Intre acte” de Radu Beligan
Foto: "Teatrul in Romania dupa 23 August 1944"


Patima fara sfarsit

Dragos Pislaru
"Patima fara sfarsit"
de Horia Lovinescu


Dragos Pislaru, Gilda Marinescu

Mirela Gorea, Dragos Pislaru


Trei surori

Elvira Godeanu, Aura Buzescu, Maria Botta

Scena din spectacolul "Trei surori" de A. P. Cehov
Teatrul National Bucuresti, stagiunea 1949-1950
(Masa - Elvira Godeanu, Olga - Aura Buzescu, Irina- Maria Botta)

Sursa: "Teatrul in Romania dupa 23 August 1944"
Academia Republicii Populare Romane, Institutul de Istoria Artei

Alexandrina Halic

Alexandrina Halic

Cand intra pe poarta casei mele, ca sa facem o filmare la serialul “Casuta cu povesti”, doamna Halic are si azi aerul si mersul unei fetite zglobii, care tocmai vine de la scoala. Si zambetul candid al unei scolarite care a luat note bune… Chiar foarte bune. Numai ca acest aer inocent nu reprezinta “ramasitele” vreunui rol. Spre bucuria noastra, a spectatorilor de teatru, a telespectatorilor, a ascultatorilor de radio, marea noastra actrita Alexandrina Halic ramane vesnic un copil… Iar aceasta curatenie sufleteasca este un dar de la Dumnezeu, care, sunt sigura, n-o va parasi niciodata…

Silvia Kerim


Alexandrina Halic in dialog cu Silvia Kerim

-    Tin minte si azi hainutele noi cu care mergeam, de Craciun si de Paste, la biserica. Erau obligatorii pardesiele, mai ales pardesiele! Si palariutele cu borul ridicat in sus… Si paltonasele cu guleras alb, de miel…

Thursday, November 27, 2014

"Neispravitul" de Fonvizin

Regina Mama

Olga Tudorache

Marius Bodochi

 "Regina Mama" de Manlio Santanelli
Distributia: Olga Tudorache, Marius Bodochi
Scenografia: Dana Moraru 
Director de imagine: Cristi Stoian 
Producator: Zoe Balan 
Adaptarea si regia artistica: Gelu Colceag
Premiera: 08.11.1997


Tot spectacolul AICI:

prima parte
partea a doua


Migri Avram Nicolau

Migri Avram Nicolau si Val Sandulescu in "Scandaloasa legatura dintre Dl. Kettle Si Dna Moon"
Migri Avram Nicolau a fost o mare doamna. O data am intarziat la o repetitie, veneam din Rahova si ajungeam foarte greu. M-a apostrofat cu duritate: “Cum iti permiti sa-ntarzii, cand eu, dupa treizeci de ani de teatru, vin cu o ora inainte de spectacol?” Mustrarea ei, desi mi-a cazut greu, n-am uitat-o niciodata. De-atunci, intotdeauna merg la teatru, la repetitie sau la spectacol cu cateva ore inainte. E ritualul meu obligatoriu.

Stefan Iordache


“Regele Scamator Stefan Iordache” de Ludmila Patlanjoglu


Vasilica Tastaman

Vasilica Tastaman
Intotdeauna am avut senzatia ca Vasilica era o sampanie!
Nu-mi pot inchipui ca nu mai e…
Pentru mine va ramane intotdeauna o actrita de geniu. O sampanie blonda.

Oana Pellea - Jurnal


Wednesday, November 26, 2014

Oana Pellea - "Mi-e dor!"


E pauza pe caseta lui tata si tot astept sa-mi spuna ceva. Nu aud decat niste zgomote. Doamne, ce-mi bate inima! E liniste pe caseta si imi tremura mainile. Se aud niste pasi si o tuse a mamei. Alti pasi. Si alti pasi. Ceasul batand in casa din Salcamilor. Pasi. Ceas. Doar o liniste rece si un ceas ce masoara secundele. Parca e goala si inghetata casa. Un ceas. E ceasul care a stat cand a murit tata, ceasul a inghetat pentru totdeauna la ora 7 si 25 fix. O aud pe mama. Ceas. Zgomot. Stau cu mainile nemiscate. Latra Ciff, dogul german. Stau si-l astept pe tata cum nu cred ca l-am asteptat vreodata. 

Suflete tari

Irina Petrescu, Ion Caramitru
Suflete tari - de Camil Petrescu
Regia: Cornel Todea


Irina Petrescu, Ion Caramitru
Tot spectacolul aici:


Antologia umorului romanesc - Leopoldina Balanuta

Leopoldina Balanuta


Mariana Mihut

Mariana Mihut in "Lear"
Daca mi s-ar oferi un singur cuvant pentru a o caracteriza pe Mariana, as alege fara sovaiala cuvantul fenomen. Mariana Mihut este o actrita fenomenala. Daca m-as amuza putin si as cauta in dictionare, ca in scena geniala din “Politist adjectiv”, filmul lui Porumboiu, sensul cuvantului fenomenal, as gasi – Ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa iesita din comun.
Exista in lumea fantanarilor, o competitie, un orgoliu de a atinge panza freatica cea mai profunda, cea mai ascunsa in pamant. Cu cat sursa e mai indepartata, cu atat mai limpede si rara, mai aproape de transparenta lacrimii e apa adusa la suprafata. 

Vocea povesteste drumul lacrimii spre suprafata.
Geneza vocii e foarte aproape pentru mine de geneza lacrimii. Asa e vocea Marianei Mihut.

Ma tot duc... Amintirea unui spectacol

Oana Pellea, Mihai Gruia Sandu
Intr-o zi, mai curand intr-o dupa-amiaza, am descoperit spectacolul "Je m'en vais". Aparent, imi parea ca facand parte din categoria obisnuitelor spectacole cu clovni. Dar incetul cu incetul, o relatie speciala s-a instalat si un mic univers s-a construit. Univers pe care cu ingrediente clovnesti actorii l-au colorat in culorile nostalgiei si fragilitatii, ale mirarii si tristetii.
In final, ceea ce se dezvaluie este o parabola a vietii traite cu iluzia pe care ne-o confera solutiile simple. Je m'en vais! - Mereu destinati esecului trecator. Si mereu pregatiti s-o luam de la capat.
Prezenta Oanei Pellea aduce spectacolului o poezie particulara. Aceasta mare actrita joaca in spectacol cu o poezie auto-ironica, care ne invita sa-l parafrazam pe Cehov pentru a o caracteriza mai bine, poezie a "rasului care traverseaza lacrimile". Fragilitatea si speranta fac din aceasta fiinta o incarnare poetica a sperantei permanent renascuta.
In aceasta dupa-amiaza (m-a invadat la satisfactia de a regasi poezia secreta a unui spectacol calificat a priori minor, dar in acelasi timp atat de cuceritor... deci) am uitat marile texte, fantome care-l urmaresc pe spectatorul care sunt, pentru a ma bucura de aceasta picatura de roua. Roua a carui gust nu l-am uitat pana azi.

George Banu



AFISUL DE TEATRU


Tuesday, November 25, 2014

Don Juan

Stefan Iordache si Atena Demetriad
Adaptare TV dupa piesa Don Juan de Moliere .Regia Dinu Cernescu . In distributie: Stefan Iordache, Matei Alexandru, Emanoil Petrut, Titus Laptes, Dorina Lazar, Florin Tanase, Ovidiu Moldovan, Atena Demetriad .



Victor Rebengiuc - Confesiuni


Doamna profesoara Aura Buzescu a reusit sa scoata la iveala calitatile mele de actor, cele de care ma slujesc si acum. In primul an de studentie, eram marcat de cabotinismul pe care-l invatasem de la cei care imi erau indrumatori la Caminul Cultural. Ei iubeau teatrul, faceau totul cu multa pasiune, dar nu aveau suficienta pregatire, fiind tributari unui sistem amatoricesc. Cand m-a vazut prima data jucand, doamna Buzescu a inceput sa tipe la mine si mi-a strigat sa ma duc sa joc la estrada, la circ. M-am speriat la inceput si am crezut ca am gresit venind la Teatru. Ori de cate ori doamna profesoara imi spunea sa urc pe scena, nu-mi doream decat sa se crape pamantul si sa ma inghita… Cu timpul, am inteles ce dorea de la mine: sa ma curete de acel balast si sa ma faca sa intru in profunzimea personajului, sa caut in mine adevaratul personaj si sa pot sa-l exprim si sa il joc, cunoscandu-l foarte bine.

Din cartea “Confesiuni 55” dedicata implinirii a 55 de ani de la prima emisiune a Televiziunii Romane, Bucuresti, noiembrie 2011.


Femeia marii

Valeria Seciu
"Femeia marii" de H. Ibsen
Regia: Olimpia Arghir

Valeria Seciu


George Vraca - fragment din Richard al III-lea

George Vraca in "Richard al III-lea"
Richard al III-lea de W. Shakespeare
Regia Ion Sahighian
 Premiera: 8 ianuarie 1964



Chirita in provincie


Tamara Buciuceanu

Tamara Buciuceanu
“Intr-o duminica, la unsprezece noaptea, ma suna directorul de atunci al Teatrului National din Iasi, scriitorul Mircea Radu Iacoban, ca sa ma intrebe: “Vrei sa o joci pe Chirita la Iasi?” Am raspuns fara sa clipesc: “Da. O astept de douazeci si cinci de ani!” Si am mers la Iasi. Mi-au facut o primire deosebita.”

Tamara Buciuceanu 


Monday, November 24, 2014

Micul infern

Silvia Dumitrescu Timica

"Micul infern" de Mircea Stefanescu
Regia Mihai Berechet
Cu: Silvia Dumitrescu Timica, Ion Dichiseanu, Lucia Muresan, Stefan Radof, Dorin Moga, Ion Siminie, Emilia Dobrin


Silvia Dumitrescu Timica


Sursa video:
Titircă Inimă-Rea

Doi pe o banca


 Catrinel Dumitrescu si Emil Hossu 
in "Doi pe o banca" de Aleksandr Ghelman
Traducerea si adaptarea: Tudor Steriade
Scenografia si regia: Tudor Marascu


 

Sursa video:
Simona Lazăr


Emil Hossu

Emil Hossu in "Micul Eyolf" de Ibsen
A fost, este si va ramane un personaj de mare caldura sufleteasca, un talent care s-a remarcat si in teatru, in multe roluri, si in filme si de care toata lumea isi aminteste. Cu totii ne amintim de debutul lui extraordinar in filmul de televiziune "Ciuta", alaturi de Mariana Mihut. El, pentru mine, ramane o mare umanitate, un om cald, un om de cultura si un profesor de arta actorului. Sub aripa lui si a sotiei lui, Catrinel Dumitrescu, au iesit actrite si actori mari. Emil Hossu a fost un model si pentru tanara generatie si pentru camarazii lui. A fost un model desavarsit, era omul tandru si impaciuitor. Emil Hossu ramane pentru mine o pilda de artist desavarsit care pana in ultima clipa a jucat.

Geo Saizescu




Sunday, November 23, 2014

Eliza Petrachescu

Eliza Petrachescu

Rigoarea si seriozitatea in munca, capacitatea uluitoare de a intra in personaj, forta si geniul expresiei, instinctul metafizic de a crea – pe care il numim talent, toate acestea ar fi putut sa faca din Eliza Petrachescu – intr-o dramaturgie anume construita – un personaj din nobila familie a lui Charlot, sau a Gelsominei si a Cabiriei.

 Mihaela Tonitza-Iordache

Marinus Moraru

Marin Moraru
De ce am senzatia cand il vad pe Marinus Moraru ca vad un semn de intrebare si de mirare adresat universului? Un bot de lut de ras cu un suflet trist? E o minunatie Marinus Moraru!

Oana Pellea

“Copiii mei, pareti cuprinsi de tulburare..."

George Constantin si Mariana Mihut in "Furtuna" de Shakespeare
“Copiii mei, pareti cuprinsi de tulburare / Si-as zice tristi. Va insenineaza; / Acum serbarea noastra s-a sfarsit, / Actorii au fost doar duhuri / Si-n vazduh / S-au destramat cu totii / Intreg pamantul se va topi / Si dusi ca si aceasta scena efemera / Nici spulber n-au sa lase in urma lor / Suntem facuti si noi din plamada viselor / Si scurta noastra viata este / Imprejmuita doar de somn. / Iertati-ma! Mi-e mintea ravasita / Sa nu va miste slabiciunea mea. / De vreti sa v-odihniti, / Eu ma mai plimb putin, / Sa-mi vin in fire.”

W. Shakespeare

George Constantin in "Furtuna"



Stefan Ciubotarasu: “Unde-i nemernicul, sa-l omor?"

Stefan Ciubotarasu
La scurt timp dupa ce am fost angajat la Teatrul de Comedie, am asistat la o intamplare extrem de amuzanta. Era prima seara la teatru, venisem sa vad spectacolul, sala era arhiplina si atunci am preferat sa stau in culise, langa arlechin, cum spunem noi celor doua laterale care incadreaza scena. Langa mine am vazut un tanar pompier si am aflat ca si el fusese angajat in aceeasi zi cu mine. El avea in plus o casca rosie, o pelerina kaki si se uita la fel de fascinat ca mine la Stefan Ciubotarasu si la Vasilica Tastaman. 

O batista in Dunare

Mariana Mihut
 "O batista in Dunare" de D. R. Popescu

M. Mihut, I.S. Ionescu, L. Balanuta

Regia Ioan Cojar
Cu: Leopoldina Balanuta, Mariana Mihut, Ileana Stana Ionescu
Mariana Mihut, Leopoldina Balanuta



Emanoil Petrut

Emanoil Petrut
Emanoil Petrut era un munte de om, cu o voce nemaipomenita - probabil schimbata de votca -, dar placuta si care rezona bine cu trupul lui mare. Cand aparea intr-un spectacol devenea o imagine a barbatiei, bine facut, actor cu responsabilitati scenice si psihice in scena foarte bune. Cu alte cuvinte, reactiona extrem de bine la sentimente. In afara de asta, avea o infatisare foarte placuta. A fost un dandy.

Marin Moraru - Suntem ce sunt amintirile noastre


Gaitele

Coca Bloos, Olga Tudorache

Teatrul National de Televiziune
"Gaitele" de Nicolae Kiritescu
Regia si adaptarea: Nae Cosmescu



Cu: Draga Olteanu Matei, Leopoldina Balanuta, Margareta Pogonat, Olga Tudorache, Coca Bloos, Dem Radulescu, Mitica Popescu, Adriana Schiopu, Cezara Dafinescu, Laura Jianu, Zoltan Butuc



Suflete tari

Andrei Pietraru: Pe dumneata te-am ucis în mine. Esti moarta, mai moarta decat daca n-ai fi existat niciodata.
 Suflete tari - Camil Petrescu



Saturday, November 22, 2014

Virgil Ogasanu - Amintiri

Virgil Ogasanu
Am fost student in anii ’60, o perioada foarte frumoasa pentru teatru si am absolvit in 1964. In patru ani studentul abia are timp sa se acomodeze cu viitoarea profesie, sa se priveasca in ochi... Aceasta meserie inseamna si foarte multa munca. Munca noastra e fara sfarsit. La 20 de ani iubeam ideea de a fi un viitor actor, la 40 mi-am dat seama ca este o munca de... miner. Poti sa ai talent si fara munca, dar il pierzi. Acum iubesc rolurile care or sa vina… Am facut figuratie la Teatrul Giulesti. Jucam cu Stefan Banica - ne batea Fanica in scena de ne suna apa-n cap - si castigam 25 de lei... 25 de lei costa o friptura si o sticla de vin… Nu era o suma mare, dar eu, nu aveam nici un ban. 

Stalpii societatii

Silvia Popovici, Victor Rebengiuc si Irina Petrescu in "Stalpii societatii"
Dupa Henrik Ibsen. Regia Dan Necsulea, 1988.