Oana Pellea - "Mi-e dor!"

 

E pauza pe caseta lui tata si tot astept sa-mi spuna ceva. Nu aud decat niste zgomote. Doamne, ce-mi bate inima! E liniste pe caseta si imi tremura mainile. Se aud niste pasi si o tuse a mamei. Alti pasi. Si alti pasi. Ceasul batand in casa din Salcamilor. Pasi. Ceas. Doar o liniste rece si un ceas ce masoara secundele. Parca e goala si inghetata casa. Un ceas. E ceasul care a stat cand a murit tata, ceasul a inghetat pentru totdeauna la ora 7 si 25 fix. O aud pe mama. Ceas. Zgomot. Stau cu mainile nemiscate. Latra Ciff, dogul german. Stau si-l astept pe tata cum nu cred ca l-am asteptat vreodata. 

 Ciff. Mama. Ceas. Mama, care fredoneaza o melodie. Ceas. Pasi. Stau cu mainile incremenite deasupra tastaturii si astept. Ceas. Usa. Pasi. Un gugustiuc. Pasi. Eu, care spun ceva, departe. Ceas. Gugustiuc. Mama vorbeste cu Jeni, femeia care ne ajuta in casa. Usa inchisa, am ramas iar cu ceasul. Infernal sunet, ma vad pe mine cea de acum asteptand in casa din Salcamilor… de unde ne-am mutat de 20 de ani… Dar acum stau… asteptandu-l pe tata. Asteptand singura cu un ceas si privind fix la casetofonul care inregistreaza pasi. Mama e la bar, unde e casetofonul. Bate ceasul ora trei. Gugustiuc. E soare si usile de la terasa sunt deschise, simt mirosul de tei. Zgomote, usa. A intrat tata, e obosit, e foarte obosit. Mama spune ca a sters caseta si tata spune ca nu se poate, ci a inregistrat, mama spune vai, da, si brusc… sunt in fata computerului, azi 20 ianuarie, in alta casa, in alta viata. Si langa mine canta alt casetofon o muzica de acum 30 de ani. Da, sigur ca nu exista timp. Nu timpul trece, noi trecem prin timp.
Ma simt ciudat. Ciudat. Ma simt straniu in momentul asta de timp de “acum” si “atunci”. Parca totul s-a amestecat. Parca ieri e acum si totusi acum e acum. Ce mandra eram cand mergeam cu el pe strada!
S-a terminat caseta. Casetofonul s-a inchis. Si gata. Mi-e dor.

Oana Pellea - Jurnal